Pot să conectez pașaportul digital al produsului la sistemul meu ERP sau de inventar?

Cuplarea este din punct de vedere tehnic posibilă, dar forma nu este încă stabilită

Pașaportul digital al produsului este conceput ca un set de date structurat, lizibil de mașină, și în principiu se potrivește cu o cuplare cu un sistem ERP sau de inventar. ESPR prevede că datele din spatele pașaportului trebuie înregistrate pe baza standardelor deschise și că sistemele trebuie să poată schimba date între ele. Acesta este exact principiul pe care s-ar baza o cuplare cu un sistem de afaceri existent: nu introducere manuală per saltea, ci o furnizare din datele pe care un producător sau importator le ține deja. Cum va arăta cuplarea în practică — ce format de fișier, ce câmpuri, ce metodă de furnizare — nu este încă stabilit, deoarece implementarea tehnică pentru saltele trebuie încă să apară.

Pentru cine se aplică aceasta și pentru cine nu

Această explicație se referă la structura de date din spatele pașaportului, nu la o interfață de cuplare specifică sau un conector care este deja disponibil. ESPR descrie cerințe privind interoperabilitatea și modul în care pașaportul este construit din punct de vedere tehnic (suportul de date, codurile de identificare unice, stocarea datelor), dar nu reglementează modul în care un pachet ERP individual sau un sistem de inventar trebuie să se conecteze la acesta. Acesta din urmă este o chestiune de implementare, nu de legislație: ordonanța determină ce trebuie să fie interoperabil, nu cu ce software funcționează o întreprindere. Pentru un magazin de specialitate în paturi care doar vinde și nu compilează un pașaport, o cuplare cu propriul sistem ERP nu este de obicei relevantă; aceasta se aplică în special la partea care furnizează datele, de obicei producătorul sau importatorul.

Specificațiile tehnice vin cu actul delegat

Nu există o dată stabilită când implementarea tehnică pentru saltele va apărea. În planul de lucru al Comisiei Europene pentru 2025-2030, se așteaptă un act delegat pentru saltele în 2028, dar aceasta este o planificare, nu o promisiune. Până când actul delegat este publicat, nu este stabilit ce format de date, ce câmpuri și ce metodă de furnizare se vor aplica saltelelor. Ceea ce este stabilit este cadrul din ESPR în sine: pașaportul trebuie să fie construit conform standardelor deschise, interoperabile și să fie cuplat la o identificare unică a produsului. Acest cadru nu se mai schimbă; realizarea pentru saltele în mod specific încă se poate schimba.

Ce înseamnă aceasta pentru pregătire

Cine gândește deja acum la o cuplare poate face mai multe lucruri fără a fi nevoit să aștepte specificația definitivă. Pentru a începe, este util să verificați ce date despre o saltea sunt deja undeva în propriul sistem — compoziția materialelor, originea materiilor prime, data producției, numărul de lot sau comandă — și dacă acele date sunt înregistrate la nivelul produsului sau doar la nivelul comenzii. După aceea, este util să vă uitați dacă sistemul are o funcție de export care poate produce date structurate (de exemplu, o export într-un format obișnuit), deoarece acesta este punctul de contact pentru o cuplare ulterioară, indiferent de formatul exact pe care actul delegat îl va prescrie. Apoi este practic să determinați dacă datele sunt ținute per produs, per lot sau per comandă, deoarece pașaportul va primi în cele din urmă o identificare unică per produs. În sfârșit, merită să mențineți contactul cu partea care compilează și găzduiește pașaportul, astfel încât la publicarea specificației tehnice să fie rapid clar ce formă de furnizare este necesară și dacă configurația sistemului existent se potrivește cu aceasta sau cere ajustări. O cuplare directă, automatizată între un sistem ERP și pașaport nu este deci ceva pentru care există deja un standard tehnic astazi; ceea ce se poate face este să vă ordonați deja datele proprii, astfel încât o cuplare să fie ușor de realizat mai târziu.

De unde rezultă aceasta: articolul 10 și articolul 11 al ESPR

Articolul 10 din ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) descrie cerințele pentru pașaportul digital al produsului, inclusiv cerința ca datele să fie înregistrate pe baza unor standarde deschise și că sistemele care prelucrează datele trebuie să fie interoperabile. Articolul 11 se referă la proiectarea tehnică și funcționarea pașaportului, cu dispoziții privind suportul de date, codurile unice de identificare pentru produs, operator economic și unitatea de producție, și modul în care datele sunt stocate și accesibile. Împreună, aceste articole formează cadrul în care o cuplare cu un sistem extern este concepibilă, fără ca acestea să stabilească un standard tehnic specific pentru saltele — acesta va urma doar din hotărârea delegată care urmează să fie publicată.

Ce să fac acum

Deocamdată, cel mai concret lucru care poate fi făcut este: a pune în ordine propriile date de produs și a le înregistra la nivel de produs (în loc de doar la nivel de comandă), a identifica o posibilitate de export din sistemul existent, și a monitoriza publicarea specificației tehnice pentru saltele. Odată ce acea specificație va fi disponibilă, această pagină va fi completată cu formatul și metoda de furnizare care se vor aplica.

Pe ce se bazează aceasta

Regulamentul în sine se află pe EUR-Lex. Facem referință per afirmație; nu trebuie să ne credeți.

Ce trebuie să faceți în mod concret

Ce se așteaptă de la dumneavoastră

Legarea unui pașaport de produs la un sistem ERP sau de inventar nu este o obligație legală în sine. ESPR nu prescrie ce sisteme sursă utilizează un producător pentru a furniza date pașaport. Ceea ce este bine stabilit sunt cerințele privind pașaportul însuși: cum funcționează din punct de vedere tehnic și ce trebuie să poată face. Aceste cerințe determină indirect dacă — și cum — o legare cu sistemele interne este utilă.

Pașaportul trebuie să se alineze din punct de vedere tehnic cu o funcționare uniformă

Articolul 11 al ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) descrie cerințele tehnice privind pașaportul digital de produs, cum ar fi interoperabilitatea cu sistemele utilizate de Comisie și de piață. Pentru o companie cu 10 la 100 de angajați, aceasta înseamnă că datele pașaportului nu pot rămâne pur și simplu într-un format propriu, diferit: ele trebuie în cele din urmă să fie într-o formă pe care sistemul pașaport o poate citi. Dacă aceasta se face printr-o legare directă cu sistemul ERP, sau printr-o exportare manuală, este o alegere — nu o obligație din regulament.

Conținutul pașaportului trebuie să fie actual și garantat exact

Articolul 10 al ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) stabilește cerințe privind ceea ce trebuie să se afle în pașaport și cine este responsabil pentru aceasta. Practic, aceasta înseamnă că datele care provin dintr-un sistem ERP sau de inventar — compoziție material, dată producție, număr lot — trebuie să fie corecte și actuale în momentul în care pașaportul este creat sau actualizat. Pentru o companie cu mai multe linii de producție și schimbări regulate ale compoziției (alt tip de spumă, alt furnizor de material de umplutură), aceasta este un motiv pentru a verifica dacă datele sunt retipite manual, sau sunt preluate automat din sistemul în care sunt deja ținute.

Fiecare produs trebuie să poată fi urmărit până la datele corecte

O legare cu un sistem de inventar are sens doar dacă fiecare produs fizic are un cod de identificare unic care conectează pașaportul la datele produsului corecte. Fără acea legare între produs și cod, un sistem ERP nu poate furniza input semnificativ pașaportului, indiferent cât de automatizat este restul procesului. Companiile care nu au organizat încă acest lucru, citesc mai întâi acest lucru la cum dau fiecărui produs un cod de identificare unic?

Unde merge prost în practică

Sistemul de inventar și datele pașaportului se deosebesc. Un producător de saltele schimbă umplerea unei linii de model, o ajustează în sistemul ERP, dar uită că aceeași modificare trebuie să funcționeze și în pașaporturile deja publicate. Rezultat: pașaportul și produsul real nu mai coincid.

Legarea este configurată prea complex pentru scara proprie. O companie cu o mână de linii de producție construiește o legare complet automatizată în timp real între ERP și sistemul pașaport, în timp ce o exportare periodică cu verificare manuală ar fi fost mai mult decât suficientă pentru numărul de modificări care se întâmplă de fapt.

Numărul de identificare unic nu este aplicat în mod consecvent. Sistemul de inventar utilizează coduri de articol interne, pașaportul necesită o altă structură de identificare, și nimeni nu a stabilit cum se raportează aceste două unul la celălalt. La o inspecție sau la o trimitere în retur nu este atunci ușor de trasat care pașaport aparține cărui produs fizic.

Responsabilitatea pentru actualizări de date nu a fost atribuită. Departamentul IT crede că departamentul calității ține la zi datele pașaportului, departamentul calității crede că aceasta vine automat din sistemul ERP. Nimeni nu o verifică de fapt, ceea ce face ca datele să se învechească fără să fie observate.

Presupunerea că legarea este obligatorie, în timp ce furnizarea manuală este de asemenea posibilă. Unele companii investesc în integrări scumpe din presupunerea că aceasta este o cerință legală, în timp ce regulamentul însuși nu prescrie cum sunt furnizate datele — doar că pașaportul trebuie să respecte anumite cerințe tehnice și de conținut.

Ceea ce puteți înregistra

Un tablou de prezentare a datelor care provin din sistemul ERP sau din sistemul de gestionare a stocurilor și a datelor care sunt furnizate separat (de exemplu, de un furnizor de material de umplutură).
O legătură stabilită între codurile interne ale articolelor și codul unic de identificare care este utilizat în pasaport — consultați și cum dau fiecărui produs un cod de identificare unic?
Un acord privind cine este responsabil pentru introducerea modificărilor în compoziția produsului în pasapoartele existente.
O alegere și o justificare a metodei de furnizare a datelor: cuplare automată, export periodic sau introducere manuală — inclusiv considerația dacă este necesar software separat pentru aceasta, după cum s-a discutat în am nevoie de software special pentru a crea un pașaport digital de produs
O procedură de verificare a corespondenței dintre datele de gestionare a stocurilor și pasapoartele publicate, cu momente de verificare stabilite.
Documentație cu privire la care câmpuri din sistemul ERP sunt obligatorii pentru pasaport și care sunt opționale, astfel încât noi angajați să poată prelua această sarcină fără consultații suplimentare.
O notă privind situația la produsele pe măsură, unde sistemele de gestionare a stocurilor funcționează adesea diferit decât la modelele standard — consultați cum funcționează pasaportul digital al produsului la matrașe confecționate pe măsură?

Aceasta nu este sfat juridic. Această pagină furnizează informații generale despre reglementarea pe care se bazează această platformă. Nu cunoaștem situația dvs. În caz de îndoială cu privire la propriul caz, consultați un jurist sau autoritatea competentă de supraveghere.

Scris cu AI pe baza surselor de mai sus, verificat de o persoană pe 2026-08-22. Ceva nu este în ordine? Anunțați-ne — corecțiile au prioritate.